E tarziu, dar nu mai are stare. Are din nou insomnii. Adoarme si se trezeste speriata in intunericul singuratatii. Are vise ciudate. Ii apare in vis, il simte atat de aproape de parca ar fi langa ea, si apoi dispare, lasandu-i un gol imens in inima. Cafeaua nu o mai poate trezi, laptele nu o mai poate ajuta sa adoarma.
Se gandeste continuu numai la el. Cel care i-a furat inima pentru totdeauna si care i-a strivit-o in zeci de bucatele, ca si cum ai sparge o oglinda si ai incerca sa o lipesti la loc. Niciodata nu va mai arata la fel, niciodata nu va mai fi intreaga. Nu l-a mai văzut de câteva zile. Se trezeşte si se gândeşte la el. Se îmbracă şi iese la plimbare. Are atatea ganduri care-i bantuie mintea obosita si haotica…Isi pune intrebari fara raspuns.
Faptele petrecute se amesteca si ii amplifica haosul imens din inima ei de copil…
S-a jucat cu inima ei si i-a ranit iremediabil sufletul. Egoismul lui nu are limite, dar ea nu-l poate uri si nu il poate judeca.
Este miezul nopţii, nu mai este nimeni pe stradă. Trece pe sub geamul lui şi vede lumina aprinsa. Deodată simte cum un val de căldură o loveşte. Pământul începe sa se miste sub picioare, o cuprind mii de transpiratii, inima ii bate cu putere.
Cade şi îşi pierde cunoştinţa. Se trezeşte în patul ei gol. A fost doar un vis. I se pare ca ii simte parfumul, imbibat in perna, ca ii vede ochii mari si negri, privind-o in intuneric.
Au fost 3 ani plini, cu bune si cu rele, dar mereu au trecut peste, oare el a uitat ?
Acum totul va ramane doar o minciuna. Drumul lor se desparte in doua pentru ca el nu a stiut sa aleaga dintre bine si rau, dintre adevar si minciuna…
Pentru ea nimic nu mai este la fel. Doar strada, care este plina de oamenii cunoscuti lui : familie, prieteni comuni. Simte o imensa suferinţă care o cuprinde si o ucide.
Ramane cu insomnia, cu durerea si cu intrebarea daca este drept sa sufere…